Ploapele se ridica usor , intunericul iti acopera privirea...nu , nu e decat seara.In drumu spre baie ma opresc la oglinda...si ma privesc.Deodata tot peisajul se schimba ...Nu mai sunt in hol, nici macar in casa........In jur foarte multa agitatie si un zgomot de nedescris.Am aterizat pe un santier, in plina desfasurare. Cu oameni care alerga in fiecare parte si salutandu-ma.Am intors gestul pentru fiecare dar parea cam familiar acel salut primit.Ciudat sentiment.Am plecat sa vad la ce se lucreaza atat de frenetic...Reusind sa ajung in partea mai inalta a santeriul observ cativa stalpi foarte mari , ca o fundatie puternica pentru un zgarie nor.Nu-mi credeam ochilor cat de mari pot fi acei stalpi si mi-am spus probabil ca acolo se va face cel mai mare turn.Fascinat de aceasta idee am coborat la loc si cuprins de entuziasm am inceput sa dau o mana de ajutor.
Hmmm neinteresant.Ce atatea vise si ideei.Mi-am continuant drumul la baie.Dar de ce oara ma cunostea toata lumea? Haideti ca va spun..insa vreau sa-mi raspundeti la o intrebare : Daca ai putea sa faci , in momentul acesta , ceva ,orice pentru tine ...ai face-o ?Dar m-ai intai uitate in oglinda si spune-mi ce vezi.O seara buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu